încetul cu încetul

См. также в других словарях:

• încet — ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceţi, te, adj., adv. 1. adj. Fără viteză; liniştit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacţionează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raţionează cu greutate; greoi. 2. adj. (Despre… …   Dicționar Român

• fila — FILÁ, filez, vb. I. 1. tranz. A răsuci fibrele dintr un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a l transforma în fire; a toarce. 2. tranz. A răsfira în mână, încet şi una câte una, cărţile de joc (astfel încât să se vadă numai iniţialele… …   Dicționar Român

• nesimţit — NESIMŢÍT1 s.n. (în loc. adv.) Pe nesimţite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Ne + simţit. Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX 98  NESIMŢÍT2, Ă, nesimţiţi, te, adj. 1. Care este lipsit de bun simţ, de bună creştere, de… …   Dicționar Român

• poco — PÓCO adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) Puţin. ♢ Poco a poco = încetul cu încetul, treptat. [< it. poco]. Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DN  PÓCO adv. (muz.) puţin. o poco a poco = încetul cu încetul, treptat. (< it. poco)… …   Dicționar Român

• treptat — TREPTÁT, Ă, treptaţi, te, adj. Care evoluează, progresează, se realizează încetul cu încetul, în etape, succesiv; p. ext. care se manifestă din ce în ce mai pronunţat, mai evident. – Treaptă + suf. at (după it. graduato). Trimis de dante,… …   Dicționar Român

• mina — MINÁ, minez, vb. I. tranz. 1. A aşeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau în apă; a depune o încărcătură de exploziv într o clădire, la un pod etc. în scopul aruncării lor în aer. 2. (Despre ape) A săpa, a roade un teren. ♦ (fig.) A slăbi …   Dicționar Român

• îndelete — ÎNDELÉTE adv. (Mai ales în forma pe îndelete) Cu încetul, fără grabă. – În + de4 + lete (reg. timp liber, linişte , et. nec.). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  îndeléte adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… …   Dicționar Român

• amortiza — AMORTIZÁ, amortizez, vb. I. tranz. 1. A împiedica propagarea unui zgomot, a unui şoc. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulaţie. 2. A stinge treptat creditele pe termen lung prin plăţi… …   Dicționar Român

• dispariţie — DISPARÍŢIE, dispariţii, s.f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ♢ loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariţie = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition. Trimis de… …   Dicționar Român

• ferice — FERÍCE adj. invar., s.f. 1. adj. invar. (Poetic) Fericit. ♢ expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau eşti etc.)! 2. s.f. (înv.) Fericire. ♢ expr. A l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – …   Dicționar Român

• irosire — IROSÍRE, irosiri, s.f. Acţiunea de a (se) irosi; împrăştiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă şi inutilă). – v. irosi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IROSÍRE s. 1. v. cheltuire. 2. iroseală, pierdere, risipă,… …   Dicționar Român